Dialog

"Of course, there will always be those who look only at technique, who ask 'how', while others of a more curious nature will ask 'why'. Personally, I have always preferred inspiration to information." Man Ray (1890-1976)


Man Ray (Emmanuel Radnitzky) a fost un artist american care a petrecut cea mai mare parte din cariera sa în Paris. A fost un admirator al picturilor lui Ingres Jean Auguste Dominique și a făcut o serie de fotografii inspirate din nudurile acestuia. Este descris ca un modernist și avantgardist și a contribuit atât la evolutia Dadaismului cât și a mișcărilor suprarealiste. Suprarealismul este un curent artistic si literar de avantgardă care proclamă o totală libertate de expresie. După convingerea suprarealiștilor arta nu este niciodată produsul unei raţiuni pe deplin conștiente.





„Le Violin d’Ingres” de Man Ray o arată pe Kiki de Montparnasse, cu spatele gol către privitor, cu două semne de vioară (f-hole) imprimate pe spate. De asemenea, a ales titlul „Le Violin d’Ingres”, un idiom francez ce înseamnă hobby. Titlul pare să sugereze faptul că vioara era hobby-ul lui Ingres în timp ce Kiki ar fi fost hobby-ul lui Man Ray. Fotografia menţine o tensiune între obiectivitate si aprecierea formei feminine.
Kiki a fost un dispozitiv pe scena din Montparnasse și un model de artist popular, pozând pentru zeci de artiști. În anii 1920 a lucrat cu Man Ray. Ea este obiectul din cele mai cunoscute lucrări ale sale, inclusiv notabila imagine suprarealistă „Le violin d’Ingres”. La vârsta de douzeci si opt de ani Kiki a fost declarată Regina Montparnasse. Chiar și în perioadele dificile, ea a menţinut atitudinea ei pozitivă, declarând că: „tot ce am nevoie este o ceapa, un pic de pâine și o sticlă de vin roșu; și voi găsi întotdeauna cineva care să-mi ofere”.





Dialogul dintre lucrarea lui Man Ray și fotografia personală este o comparaţie între modelul feminin, Kiki, și modelul feminin actual. Man Ray transformă corpul feminin într-un instrument muzical, o metaforă ce transpune aprecierea poetică a armoniei corpului, în timp ce modelul feminin actual este apreciat ca fiind o bancă de investiţii mereu nerăbdătoare. De asemenea, frumuseţea corpului feminin este alterată în timpurile noastre de diferite intervenţii plastice și reconstructive.
Nu este de mirare că percepţia noastră despre frumos este distorsionată și lipsită de un adevărat interes atât in artă cât și în viaţa de zi cu zi.